Reclama pe acest blog/ Advertise on this blog


BANNER - 1 EURO/ZI

joi, 12 februarie 2015

SONDAJ

PLEASE TELL..
.
1. Ce preferati sa cumparati? De ce?
a) cotidian
b) saptamanal
c) revista

2. Ce subiecte va intereseaza in presa scrisa? De ce cumparati?

3. Unde cautati anunturi/informatii cel mai des? De ce?
a) internet
b) presa scrisa




duminică, 8 februarie 2015

Life takes down the mask


 

      Let me tell you a story…It is about honor. It is about self-respect. It is about…money.
Once upon a time, was an old man. He claimed to be a very good person who deeply loves dogs. He told, to whom wanted to listen, that his heart was bleeding when he saw bad persons abusing dogs and how brave he was when he attacked with a knife a man who, in his opinion, gave poisson to a dog… He also wanted to find a way to make bad things, to punish, an old woman, crazy as he said, who only pretended to care of dogs but, in fact she took money from people and did nothing for dogs…And the old man looked trustable. He looked deeply attached by dogs welfare. But life came with changes. Life is a living thing. And life gave him the opportunity to prove all his words. He could choose to be part of a real change. A project which will make for many dogs a life with love and care. He could put his skills and so claimed love for dogs in this cause. Yes, life gave him the chance to be honest, to have self-respect. Or….to choose money. And to show to the world that he wore a mask. Of, course, he chose money. In fact, he was looking for a source of money, by carrying of dogs. And he took money from the people he said are bad, crazy and tried punish them….He went in the team with “crazy old woman who only took money from people but never did a thing for dogs”. Bleah!

I love life ! It is always fair and always shows, to whom is paying attention, how people really are. To be old or to be young it is not important. The most important is to be honest and have self-respect. To live in light and truth.

G.E.S.

luni, 5 ianuarie 2015

Cand sufletul cuvanta

În jurul vieţii  



Privesc în urmă şi văd tulbure un gând,
Un susur plâns de valuri şi vânare,
O lacrimă de jad, un fluture rănit,
Lăsat în praful vieţii, ca pe-o frunză de rând.

Pe pârjolita vale era cândva un vis,
Era un copăcel cu bănuţii de-aramă…
Era clinchetul vesel de râset cristalin…
Acum e doar tăcere… căci visul drag s-a stins.

Ne naştem şi murim în fiecare zi,
Cu fiecare soare un vis se naşte, moare…
Plecăm venind, fără să ştim de unde,
Dar ne întoarcem veşnic spre dorul de-a iubi…

Copacul fermecat cu bănuţi de aramă
Renaşte în tăcere din firul de lumină,
Din ochii plini de taină, magie şi credinţă,
Fără să ţină seama de-i vară ori de-i toamnă.



G. E. S.

marți, 25 noiembrie 2014

Vino in comunitatea celor ce nu se mai tem de ziua de maine


Milioanele de prieteni te aşteaptă


 „Lumea” celor ce lucrează în asigurări nu doar pare, dar şi este una specială, cu o viziune  şi concepte de viaţă diferite de cele comune. Nu doar se spune, dar aşa şi este, munca în vânzări de asigurări îţi şlefuieşte caracterul şi îţi schimbă modul de a privi spre viitor, într-un fel unic. Un adevărat agent de asigurări ( indiferent de poziţia pe care a ajuns, fie manager, director, CEO), este acea persoană pentru care teama de viitor, de „ziua de mâine”, a dispărut din fiinţa sa. De ce? Pentru că, dacă poţi vinde asigurări de viaţă şi îţî poţi câştiga existenţa în acest mod, înseamnă că poţi realiza orice, că imposibilul chiar nu există.
Dacă nu aţi stat de vorbă cu un „om de asigurări”, până acum, înseamnă că ceva nu este în regulă în evoluţia vieţii voastre. Dacă nu aţi fost sunat niciodată pentru a vi se prezenta o poliţă de asigurare, atunci trebuie să vă puneţi câteva întrebări existenţiale şi să vă apreciaţi obiectiv  viziunea de viaţă după care trăiţi.
Conceptul de Asigurare îşi are rădăcinile în acele timpuri cu „a fost odată, ca niciodată”, pe când fenicienii erau experţii comerţului. Pe atunci, pescarii obişnuiau să pună „mână de la mână” şi să ajute familia confratelui pierit în ape. Aşa s-a născut ideea de întrajutorare în comunitate care, în timp, a crescut, s-a diversificat şi s-a metamorfozat în Asigurarea din zilele noastre.


Ce este o Asigurare ? Este acea „comunitate de prieteni” care vine şi te ajută la nevoie. Este mâna care te susţine în situaţiile grele ale vieţii şi care, dacă problemele te-au ocolit, îţî dă bănuţii adunaţi, cu un procent de câştig, ca să te bucuri de viaţă aşa cum îţî place. O asigurare de viaţă înseamnă că tu şi familia ta nu mai aveţi de ce vă teme de viitor. 

Sunteţi sub protecţia milioanelor de prieteni care vor veni la greu.  Banca nu vă dă înapoi decât atât cât aţi pus în cont, cu un infim procent în plus. „Seiful” nu are nimic mai mult decât bănuţii dosiţi acolo. Cine să vă ajute când poate aveţi nevoie de bani pentru spitalizare, sau pentru reparaţii la casă ? Iar când copilul vrea să meargă la studii, de unde veti lua bani de taxe, cazare, manuale….? Ei bine, asigurarea asta face, vine şi vă dă banii pentru orice eveniment al vieţii care vă solicită mai mult decât cheltuielile curente.
Aşadar, dacă nu aţi fost sunat, încă, de un agent de asigurări ca să vă prezinte produsele companiei pe care o reprezintă, sunati voi la acest numar de telefon-0753851978- si veti fi informat cu claritate de un agent al celei mai stabile companii de asigurari din Romania. Veţi privi viaţa cu alţi ochi şi vitorul nu va mai fi de nepâtruns.

G.E.S.



Capul plecat s-a ridicat !


                    Avem Preşedinte. Generaţia non-comunistă a câştigat. Diaspora şi- a arătat, încă o dată, forţa unei gândiri curate. Toţi cei blamaţi de „patrioţii decenţi”(  generaţia care a mânjit România de zeci de ani) au ieşit să îşi recâştige ţara şî dreptul de a fi român. Gata ! Copiii şi nepoţii „stângiştilor” au crescut şi nu au mai vrut umilinţă. Acest popor de „barabe”( cum mi-a spus, de multe ori, un pensionar cu pensia cât salarul unei „barabe” pe jumătate de an, că ar fi poporul român ) s-a scuturat de mocirla în care a fost afundat şi A ALES SIMPLITATEA. Inainte de alegeri, o bătrânică îmi spunea că România nu are noroc. Îşi dorea schimbare dar nu mai credea ca se poate. „Horea, Cloşca şi Crişan au fost traşi pe roată, noi, românii, nu avem noroc, degeaba….” mi-a spus bunicuţa, cu resemnare. Dar, iată, cei crescuţi în afara jugului manipulării, au fost mai mulţi.


Ce vrem acum? Vrem să nu mai mergem la funcţionarii publici şi să fim trataţi ca nişte „barabe”. Vrem să nu ni se mai „piardă” petiţiile şi ecrerile adresate organismelor publice. Vrem să avem Poliţie, nu angajaţi în uniformă (care dau avertisment cetăţenilor care cer ajutor, doar pentru că au 20 de ani, iar calomniatorii au peste 60 de ani). Vrem să ştim unde trebuie să ne adresăm când avem ceva ilegal de semnalat. Noi, cei  ce am trăit Revoluţia şi Noi, cei ce am trâit Tranziţia,vrem RESPECT !
În Deva, sub „sclipirea” panseluţelor de milioane de euro şi a Păunului transformat în fântână inutilă se ascund bani publici căzuţi în buzunare private, se ascunde mizerie intelectuală, legi încălcate cu nepăsare şi dispreţ făţiş pentru „barabele” jecmănite.
Ce s-a ales de cei „ce-au fost” ? Praf şi pulbere. Să ne bucurăm? Nu. Pentru că este de plâns cum oamenii devin nimicuri în amăgitoarea lume a mârşăviilor. E trist, pentru că cei ce i-au târât în mocirlă încă au afaceri prospere pe banii „barabelor”, încă au pensii ameţitoare într-o ţară în care unii dorm în gară, iar alţii mor neştiuţi de nimeni.
Am ales, şi acum vrem să simţim schimbarea. Vrem ca în România să se aplice legile, vrem să fim respectaţi de cei ce ne calcă ţărâna. Vrem să nu mai fim umiliţi de coaliţii bolnave între foştii comunişti şi străini veniţi la „supt”.
Vrem RESPECT ca şi oameni, ca şi români.


G.E.S.

sâmbătă, 22 noiembrie 2014

Dincolo de aparenţe


Dincolo de aparenţe

               Este ştiut faptul că suntem individualităţi interconectate, iar existenţa fiecăruia în acestă lume este un episod dintr-un lung metraj.
Înca din timpurile antice, înţelepţîi şi-au pus întrebări existenţiale şi au căutat răspunsuri demonstrabile.
Cea mai simplu de complexă întrebare a fost mereu „de ce ?” De altfel, aceasta este şi cheia magică a evoluţiei, atât spirituale, cât si practice.
De ce avem percepţii diferite despre acelaşi lucru? De ce  unii vedem binele acolo unde alţii văd rău? Şî care este, de fapt, lumea reală? Cea văzută de mine, sau ea este doar rodul imaginaţiei?
Creierul este un dispozitiv extrem de sofisticat, epicentrul a tot ceea ce suntem noi.
Oamenii de ştiinţă încă îi mai descoperă misterele.
Aşadar, ce este lumea din jur? Realitate sau imagine plăsmuită de creier? Depinde cine răspunde la acestă întrebare. Un solipsist va spune, fără urmă de îndoială că nu există absolut nimic în afara sinelui său. Că tot ceea  ce vede este doar  o imagine creată de propria imaginaţie.
Martin Gardenr, scriitor american specializat în matematica recreativă,  a caracterizat solipsismul ca fiind credinţa nebunească a faptului că doar sinele este real şi nimic altceva.
Cuvântul solipsism are origine latină, fiind compus din solus („singur”) şi ipse („sine”), însemnând sinele singur, sau sinele prin el însuși.
La polul opus, avem realismul. Cei care se declară „realişti” consideră că tot ceea ce este în jur există pur şi simplu. Multe persoane văd în acest mod lumea înconjurătoare.
Charles Sanders Pierce filosof şi logician american, a încercat să tragă linie între universul aşa cum este el şi felul în care lumea este filtrată de simţurile noastre.
Dar cum ştim care este realitatea pură a universului, dincolo de simţurile noastre?
Descartes, marele filosof francez, a spus: „Din cauză că simţurile ne înşală uneori, nu există nici un lucru care să fie aşa cum ele ne fac să ni-l imaginăm.”
Oare cum s-ar fi schimbat lumea dacă eul nostru nu ar fi existat? Cât de mult a însemnat naşterea fiecăruia dintre noi pentru univers ? De ce ne aflăm pe pământ ?


G.E.S.

miercuri, 8 octombrie 2014



Creier in somaj

                      Cred ca Timpul s-a comprimat, la propriu, pentru ca s-a plictisit de noi, oamenii. Pur si simplu. Se presupune ca existam pe aceasta planeta ca sa evoluam pentru un scop mult mai inalt decat putem constientiza la capacitatea mentala pe care o avem acum. Asta ar fi teoria Universului; realitatea umana este total invers, insa. Parca ne prostim, tot la propriu vorbind, cu fiecare zi de existenta. Nu demult credeam ca este culmea lipsei de maniere sa mergi pe trotuar ca vita, fara sa tii seama de regula “de dreapta”. Da’ de unde! Asta e cea mai mica problema, se pare, in lumea alandala de fiecare zi. Din pacate, intalnesc tot mai putini oameni capabili sa poarte o conversatie, macar de nivel mediu, oameni care pot face fata unui schimb real de idei. Este ingrijorator. Chiar infricosator. Imaginati-va un viitor, nu foarte indepartat, in care oamenii vor fi idioti. Complet idioti. Este ca un scenariu de film horror. Dar spre asta ne indreptam. Tot ce ne inconjoara este creat sa ne transforme in idioti, in vite ce merg fara nici un gand acolo unde “bata” sistemului le mana. Mancam si bem toxine care ucid neuronii, vizionam show-ri tv si filme cu mesaje subliminale ce  inhiba orice dorinta de a evolua.


                      Ni se pare mai la indemana sa citim “carti” pe tableta sau laptop sau, si mai rau, sa le ascultam ! Este “cianura” imaginatiei si, implicit, a inteligentei. Si, hai ca, treaca-mearga, cu prostia alaturi am putea  dormi linistiti, dar ce facem cu idiotii agresivi? Cu cei care traiesc “muscand” din viata celorlalti, fara regrete, fara limite, fara discernamant. Ce facem cand raul si prostia vor fi stari “normale” si vor impune haosul ca si mod de viata? Este scris in Cartea Sfanta ca vor veni vremuri in care viii vor vrea sa intre in pamant, in locul mortilor, pentru ca lumea va sa fie insuportabil de haina… Acesta poate fi un avertisment pentru omenire…sau o fatalitate…Cred ca alegerea este a noastra. Acum.


G.E.S.

marți, 19 august 2014

vampiri, zmei, iele si varcolaci

Dincolo de metafora este mesajul


A fost odata, ca niciodata…hmmm, ce ar fi putut fi pe aceste meleaguri incerte?un vampir, un zmeu, iele, varcolaci…hoinareau, cica, prin noptile fara Luna si se hraneau cu sangele si vlaga oamenilor ce se lasau prinsi in mrejele lor. Asa s-au nascut descantele si practicile de alungare a “copiilor intunericului”. Suntem un popor superstitios si arareori ne punem intrebari despre ceea ce batranii nostri ne-au transmis. Arareori incercam sa privim dincolo de invelisul de basm si sa vedem intelepciunea mesajului. Asemeni Cuvantului lui Dumnezeu, transmis in cartile sfinte, care este neschimbat si care nu are limita de timp, intelepciunea stramosilor nostri merge dincolo de granitele epocilor.
Suntem in secolul XXI, in era super-tehnologiei, a super-geneticii…a super-orice vreti, dar, nu, “copiii intunericului” nu au ramas in Evul Mediu. Nu, nicidecum.

Acum ii numim “vampiri energetici”, cei ce ne “sug” energia si ne lasa sistemul imunitar la cote scazute, zmeul din legenda este vecinul care ameninta si care arunca in batrane cu pietre sau chiar le “face felul”…ce sa mai vorbim despre frumoasele si maleficele Iele…cu siguranta majoritatea barbatilor au avut de-a face cu ele…varcolacii…ei bine, pe astia ii vedem acum mereu in preajma animalelor, deghizati in fiinte candide, cu ochi lacrimosi, cerand “ajutor” ca sa salveze un biet animalut suferind…pozand in ziare, reviste si aparand in emisiuni TV. Ajung direct la inima celor ce ii vad si storc tot ce se poate, desigur, bani, ca asta e  “vlaga” ce vor sa o “stoarca”. Iar si iar.  Ei, iata cum legendele nu mor, pentru ca personajele din ele sunt nemuritoare si adaptabile fiecarei epoci. Acum, ar trebui sa studiem mai indeaproape descantecele si leacurile prin care pot fi anihilati “copiii intunericului”. Regula “de aur” , mai presus de orice, este aceea ca “Intunericul poate fi invins doar prin Lumina”, “Raul prin Bine”, “Ura prin Iubire” Nu ar trebui sa fie prea greu, daca ne amintim ca Lumina, Binele absolut si Iubirea neconditionata inseamna Divinitatea.


G.E.S.

Tunisia

Locul in care timpul curge lin




    Se spune ca fiecare tara are energia proprie care ne influenteaza starea de spirit si comportamentul… Sunt locuri in care ne simtim mai bine ca acasa, ne simtim de parca nimic nu ne mai poate supara, ca si cand lumea a devenit, dintr-o data, mai curata, mai frumoasa…
Peste “mari si tari”, Tunisia, in nordul Africii, este un astfel de loc, taram de liniste si splendoare, in care soarele, marea, palmierii si cerul incredibil de senin s-au inlantuit intr-o armonie paradisiaca.  
Desigur, fiind in Africa, vara este anotimpul Soarelui, nimic nu tulbura fierbinteala zilei si seara vine cu o minunata racoare prieteneasca.


Cum traiesc oamenii din acest taram minunat? Simplu, foarte simplu. Tunisia este o tara africana, in curs de dezvoltare, ce face eforturi de a aduce “Europa” in modul de viata de acolo. Daca este bine sau nu…depinde de ceea ce se “importa”. Ca si dezvoltare economica este cu cel putin 10-15 ani in urma Romaniei, insa exista vointa, atat din partea autoritatilor, cat si a locuitorilor, de a ajunge cat mai repede la un niver de trai mai bun. Se munceste mult in contructii, mai ales in capitala, Tunis. Drumurile, desi nu s-ar crede, sunt mult mai bune ca ale noastre, iar autostrazile sunt impecabile, iar sistemul de taxare este exact ca in Europa. Invazia de supermarket-uri europene si de produse a adus o oarecare debusolare in modul de viata simplu al acetor oameni calzi si sinceri, astfel ca, desi tara musulmana, in Tunisia nu este nimeni restrictionat in vreun fel, nici macar in ce priveste imbaracamintea.


Tunisienii nu se grabesc. Daca intri intr-un mare supermarket, ( la intrare este controlat orice bagaj, ca si la aeroport, pentru prevenirea oricarui act terorist),  mirarea europeanului va fi la caserie, unde se povesteste mult, se scaneaza alene, fara stres, ca si cand timpul poate fi oprit pe loc.
Daca fierbinteala zilei tine oamenii incasa, birouri, magazine, dupa ce soarele merge la somn, cafenelele sunt luate cu asalt si raman fara locuri libere, desi sunt la fiecare pas. Se socializeaza mult, in modul uman, firesc, fara sa vezi pe nimeni adancit in facebook pe telefon, desi tehnologia este la acelasi nivel ca si in oricare tara europeana. Dar oamenii sunt…oameni.


Principiile de baza ale valorilor umane, pe care obinuim sa le numim “traditii”, fundatia vietii personale a oricarui tunisian. Se respecta unii pe altii, isi iubesc enorm de mult copiii, si familia este mai importanta decat orice. Nimeni nu isi lasa parintii fara sprijin, nimeni nu intoarce spatele fratelui sau surorii. Familia este sfanta. Nu sunt oameni dara cusur, insa au trait si traiesc respectand regulile Islamului. Vesmantul musulman purtat de unele femei, inclusiv valul, inseamna respect pentru Divinitate, sot si familie. In Cartea Sfanta a Islamului, ca si in Cartea Sfanta a Crestinismului sau in Torah a evreilor, este scris depre modul in care femeile trebuie sa se comporte si sa apara in lumea di afara casei. De ce ? Ei bine, este si asta scris. Poate ca in lumea de azi aceste reguli par exagerate si fara sens. Internetul si mass-media sunt pline de imagini care mai de care mai “sexy”, insa femeile musulmane se respecta pe ele insele si, in opinia lor, este degradant ca o femeie sa devina accesibila tuturor . Asa gandesc ele si nu accepta ca aceste reguli sa fie incalcate in casa lor, nici de oaspeti straini.
Insa, ca si musfir intr-o familie musulmana, esti tratat ca si o persoana speciala, nu apuci  sa ceri ceva si ti se si aduce, vei fi servit cu mancare traditionala, gatita atunci si, daca te plac, vor canta dansa  sa te bine dispuna. Oameni simpli si cu suflet frumos si curat. O lume ce pare ca a stiut sa isi pastreze decenta si bucuria de a trai si valorile umane.


Daca nu sunteti prieteni buni cu soarele, viitati Tunisia iarna. Veti descoperi acolo acea primavar minunata de la noi, cu aer proaspat si  caldura blanda.


G.E.S. 

miercuri, 23 iulie 2014


Zombii de langa noi

Povestile romanesti incep, desigur, cu “a fost odata, ca niciodata….”, insa, cele din zilele noastre ar trebui sa inceapa cu “fereasca-ma Dumnezeu de asa oameni!”. Pe zi ce trece, parca tot mai multi dintre semenii nostri isi pierd neuronii, cine stie prin ce gauri negre ale vietii lor, si incep sa ne bantuie existenta, ca niste zombi. Ne inhata timpul, ne sorb energia si incearca sa ne impinga in intunericul mintii lor goale. Personal, am de –a face cu astfel de zombii de multa vreme, insa ca si acum, atat de multi pe metru patrat, parca nu am intalnit. Am luat partea instructiva din aceasta experienta cotidiana macabra si am inceput sa-i studiez. Pai, desigur, ca si orice mutant, ceva trebuie sa le produs dezumanizarea si, desigur, exista motive pentru care sunt atrasi de anumite persoane sau situatii.
Cum si de ce si-au pierdut sufletul si au devenit corpuri goale? Desigur, dintr-un egoism scapat de sub control, care le-a maturat din cale orice fiinta ce i-ar fi putut iubi, i-a amagit cu falsa prea-marire a sinelui si i-a lasat mai singuri decat o picatura de apa in desert. Goi, singuri si fara nimeni alaturi, au inceput sa “muste” din cei ce nu le slaveau desertaciunea. Fiare feroce, sunt atrase de tot ceea ce inseamna “bine”, “iubire”, “bucurie”, adica tot ce este frumos si pozitiv in viata unui om. Sunt atrasi ca salbaticiunile de mirosul sangelui, gata sa sfasie, sa distruga, sa pangareasca. Ce au de castigat? uneori doar satisfactia de-a face rau, alteori multi bani, dar si hranirea egou-lui, care isi cere mereu tributul, ca sa ii tina in iluzia desertaciunii.
Am aflat pe propria-mi viata ca nu poti castiga lupta cu zombii cotidieni decat tinandu-te strans de cei ce te iubesc cu adevarat: familie si prieteni. Si, nu te opri din drum, pentru ca sunt alunecosi ca pestele si manipulatori ca orice unealta a intunericului. Mergi inainte si, mai presus de orice, tine-l aproape pe Dumnezeu. Puterea rugaciunii este Lumina ce ii orbeste, ca pe serpi soarele. Se vor retrage maraind, furiosi, dar neputinciosi. Nu te pacali singur ca nu ai in preajma asemenea zombii. Ei exista. Doar daca…nu esti tu unul dintre ei….

G.E.S.

miercuri, 30 aprilie 2014

Comunismul ne-a infectat moral

„Cancerul” societatii

      Povesti comuniste…din pacate, nu sunt povesti, ci o realitate care a format caractere diforme si a distrus viitorul multor generatii…
Deunazi, un batran colonel de ramata si o dedicata profesoara (cum astazi, din nefericire, nu mai intalnim in acest sistem bolnav de „invatamant”), si-au amintit de cateva aberatii din vremea ceausista.
Iata povestea colonelului:
„Pe vremea cand eram locotenent, se realizase un hibrid de porumb care dadea trei stiuleti pe fir, dar era mult mai scurt decat firul de porumb obisnuit. Se anuntase o noua vizita „de sus” si a venit in inspectie un tovaras. Cand a vazut  campul cu porumbul cel scund, a turbat, nu alta ! Cum sa vina Tovarasul Ceausescu si porumbul sa fie asa scurt??!!! Si ne-a pus sa sapam cu soldatii, toata noaptea, santuri intre straturile de porumb, adanci de 30 cm, ca sa para inalt cand trece Ceausescu!”
„EI, sa vezi ce ne-a pus pe noi sa facem, tot asa, inainte de o vizita a lui nea’ Nicu, spune dna profesoara. Pe un teren steril, am plantat toata noaptea sute de fire de rosii si apoi au adus fructul si l-am legat cuata verde de fiecare lastar. Cand a venit, a doua zi, Ceausescu, parea ca aveam o foarte buna productie de tomate…Elevii mei erau ingroziti sa nu observe vreun sef..ata verde…”

Si, Doamne, cate astfel de istorisi mai sunt nespuse! Cum sa avem o societate „snatoasa”, cand generatiile de ai au crescut in minciuna, „manarii” si putreziciune morala?


G.E.S.

joi, 10 aprilie 2014

Munca este un drept,  nu o pedeapsa

 

                 Asemeni unei eclipse, cand Umbra cuprinde, demonic de incet, lumina astrului si o transforma, depresia si lehamitea pare sa cuprinda o anumita categorie de “oameni ai muncii”. Culmea, tocmai pe cei ce au contact direct cu publicul, cu noi, adica ! Ghilimelele  nu se vor a fi ceva jignitor la adresa acestor persoane; este doar un mic semnal de alarma, deoarece munca, in conceptul sau primordial, este un element vital, fara de care fiinta umana nu poate supravietui si este “unealta” progresului, acel “ceva “ care ne urca pe scala regnului animal.

Asadar, cum si de ce a ajuns sa fie perceputa ca o condamnare pe viata?! Desigur, putem spune ca suntem saraci, ca muncim pe bani putini etc, s.a.m.d, insa nimic nu justifica gradul de impolitete la care comerciantii si functionarii au ajuns in relatia cu noi, clienti si contribuabili. Noi, cei ce, prin munca noastra, facem posibila existenta salariilor lor, suntem intampinati, tot mai des, de fete “acre”, tratati cu vadita si voita impertinenta si expusi la riscul de a ne “intoarce pe dos” si starea noastra de spirit.
Trecand de la generalitati, in care ne-am regasit cu totii propriile experiente, sa “indreptam degetul” spre cativa “oameni ai muncii”. Acestia, in opinia mea, ar trebui sa nu mai ocupe acele job-uri si sa lase loc celor ce chiar merita dreptul la munca.
Desigur ati observat ca vanzatoarele, “sufletul comertului”, care deja se cere resuscitat,  vorbesc la telefon mai ceva ca si agentii de bursa! In special cele din chioscurile stradale par sa aiba o apetenta sporita pentru convorbiri telefonice interminabile. La chioscul de paine din cartier, daca nu e “prin vecini”, adica la povesti cu alte vanzatoare din magazin, “doamna” vorbeste la telefon sau are vreun “vizitator in chiosc, iar eu, clientul, o intrerup din socializare. Desigur, dupa cateva  “runde” de tratament impertinent, in care a trebuit sa intervin peste conversatia sa cu “vizitatorul” ca sa cer ce voiam sa cumpar, in care mi-a servit produse de panificatie cu mana neacoperita, nu a avut sa imi dea rest si a fost obraznica, am incetat sa mai imi las banii in acel “punct comercial”. La una dintre banci am fost rugata sa vin a doua zi ca sa platesc o comanda online, fiindca aveau o viziata a sefilor “mari” si nu avea timp sa caute niste date in calculator… Mai deunazi, doamna care citeste contorul de curent mi-a batut la usa in asa mod de parca a vrut sa-I testeze balamalele! Daca eram cu inima mai putin reistenta, aveam toate sansle sa fac infarct. Si, bineinteles, nici macar nu si-a cerut scuze! A spus ca unii locatari stau in camera “mica” si de aceea bate mai tare. Evident, “mai tare” la doamna insemna sa dea cu pumnul in usa
Si, totusi, aceste personaje  au dreptul la munca ! De ce suntem saraci? De ce suntem la coada Europei? Pentru ca nu mai avem notiunea de respect.  


G.E.S.